Sa tot incerci.......

De ceva timp incerc o multime de lucruri, dar iata ca nici unul nu se potriveste cu mine.
      Incerc sa mananc, dar nu ma pot bucura de savoarea mancarii.Mancarea atat de scumpa facuta de mama, care o savuram, acum nu ma mai linisteste, mancarea gatita de mine nu are nici un gust,nici sarata, nici dulce, nici acra, nici amara.
    Incerc sa respir, dar nici un aer din orasele prin care trec nu-mi prieste.Toate au ceva in ele care nu ma lasa sa respir din tot sufletul.
    Incerc sa dorm. Forta mea regeneratoare somnul a disparut.Pernele sunt prea tari sau prea moi.Visele prea multe sau prea ciudate ca o pelicula de care nu stiam ca exista in subconstient.
   Chiar si mersul a devenit o incercare.Incerc sa merg, sa ma bucur de fiecare pas care-l fac, multumindu-i lui Dumnezeu ca pot sa fac lucru asta singura.Dar mersul meu nu are in el....este un mers de GPS.Urmareste hartile mentale a locurilor pe care le are in memorie.Stanga, inainte, dreapta pe langa fantana, prima la dreapta si prima la stanga etc.
   Incerc sa ma rog, dar rugaciunile mele sunt goale.Dumnezeu m-a parasit incat nu-i mai recunosc caldura.
Totul a devenit o incercare continua de a reveni la normal.Normalitatea mea s-a ascuns.Nu stiu de unde s-o iau.Si aici intervine neputinta.Cum revin la normalitate?
 Cred ca numai incercand.
  

FRICA DE NOI

   Iata cea mai mare frica- frica de noi insine. Nu am descoperit la care dintre fobii se poate inscrie, nu stiu daca o putem considera fobie, cel mai probabil ....NU. Cu siguranta nu avem fobii in capul nostru, daca le-am avea, sau le-am constientiza atunci am aveam simtomatologia specifica acestui tip de boala.
  Cred ca e bine ca nici nu constientizam, dar putem s-o ingnoram la nesfarsit? Oare cand ne dam seama ca ceva nu e in ordine?
  De cate ori nu ne-am luptat cu anumite decizii, amanadu-le fiindu-ne teama de efectele lor asupra noastra, asupra vietii cu care ne-am obisnuit, asupra cercului in care traim? Fiecare avem locul nostru si gradul de siguranta al fiecaruia creste proportional cu deciziile bune pe care le luam.Dar ce facem cu deciziile pe care am vrea sa le luam, dar nu o facem din cauza fricii ?!
  Ce facem daca am iesi din sfera noastra de control? daca am deveni voit vulnerabili ?Cati riscam sa facem pasul in afara cercului? Am risca sa ne placa.Am risca sa descoperim lucruri noi despre noi, lucruri pe care nu neaparat ar fi tocmai in regula cu imaginea proprie. Si atunci de ce sa riscam? De ce am risca sa aflam lucruri poate mai putin acceptabile, nu de catre altii ci de catre constiinta noastra?
   Probabil cel mai multi prefera sa lupte cu noile ganduri ignorandu-le.Dar asta nu le va face sa dispara. Vor ramane acolo si vor iesi cand ne va fi lumea mai draga, cand de fapt siguri si increzatori in propriile valori construite cu greu de-lungul anilor, ne vom izbii de vulnerabilitatea nemiloasa a acelor ganduri si decizii pe care am ezitat sa le luam.Decizii de care ne-a fost teama.Mai devreme sau mai tarziu isi intind aripile violacii asupra cercurilor noastre.
  Cat de simplu ar fi sa nu ne ascundem de noi insine, ci sa ne acceptam asa cum suntem si nu asa cum ne dorim sa fim....

Puterea posesiunilor sau egoismul pur

Al meu , a mea- pronume posesiv.Atunci  cand devine adjectiv pronomilnal posesiv devine mai interesant. De fapt atunci ne arata posesia cu adevarat.Arata posesia noastra, a mea, asupra unui lucru.Iata cum avem in posesie multe lucruri materiale si multe lucruri "nemateriale".Iata cum prin acest adj.pron.posesiv intram in posesia unei mame, unei surorii, sau unui frate, in posesia unui prieten, unui sot, copil, iubit, tovaras, amic.
 Ne manifestam mandri sau poate nu, dar tinem sa ne demonstram posesia mai ales cand suntem gadilati sa o facem: "Cine e? Iubitul meu/ mama mea/ copilul meu...etc " Cat de corect e ce spunem?
Cat ne apartine posesia asupra acestor lucruri? Sunt ele intr-adevar ale noastre?E el iubtul meu? sau este al alteia?, e ea mama mea? sau e mama nostra?caci mai am frati, e el copilul meu?, dar l-am facut singura?
Iata egoismul nostru.Iata cum nu putem gandi in profunzimea lucrurilor pe care le traim.Iata cum ne trezim posesorii multor lucruri...oameni...sentimente care nu ne apartin numai noua, apartin lumii din care facem parte.Imi place orasul meu, bineinteles ca nu e numai al meu, imi place limba mea pentru ca a fost prima invatata, dar cati nu o vorbesc si-o canta-n versuri sau cu cantece o fac sa-i creasca maretia.Imi place tara mea pentru ca am trait mult timp in ea dar ce tarile altora imi plac mai putin? doar ca sunt ale lor? Nu .Locurile frumoase sunt pretutindeni, trebuie doar sa recunoastem ca sunt superbe chiar daca sunt ale lor
Oamenii buni sunt peste tot, trebuie cautati, fiecare poate sa ne fie mama, frate, sora, sau fiu.
Nu ne aparite nimic in totalitate ci suntem doar o parte a unui intreg.
Uitam cat suntem de posesivi si cat de usor ne imprejmuim proprietile, fara sa ne dam seama ca CEL caruia i se cuvin toate proprietatile, fara de care nimic nu ar exista ne priveste de UNDEVA fara sa ne imprejmuiasca.

LINISTE si atat

 Imi place cand e liniste.In juru-mi prefer o liniste activa.Cum e aia?
 O aureola care te linisteste in timp ce esti alaturi de cei dragi, care se rotesc in jurul tau, sporovaiesc neincetat si totusi nu reusesc sa patrunda aureola fermecata.De ce fermecata? pentru ca e numai in mintea ta.
Mai imi place si linistea aparenta, a lucrurilor care ne inconjoara.
Fotoliul meu preferat (cel pe care o sa-l gasesc) are linistea lui, un lemn tacut care a auzit vantul izbindu-se de coaja lui plina de viata, cand inca mai avea o viata.Acea viata a ramas in el ca o amprenta a lucrurilor trecute care fara sa le vedem, fara sa recunosteam isi lasa amprente peste tot.Vantul i-a lasat amprenta freamatului acestui lemn care a devenit un mobilier.Un mobilier care il luam de colo-colo, ii schimbam locul pana in sfarsit ii gasim locul in care el insusi sa aiba liniste.Sa uite copacul care era si sa se aseze LINISTIT in ordinea  incaperii devinite casa pentru el.Schimba pamantul pe alt loc, poate pe un covor pufos sau pe un parchet tare sau poate va iesi afara si va sta iarasi pe pamantul care i-a fost parinte bun cand traia.
Mai imi place linistea hainelor care ma asteapta linitete ca sa le calc,fara sa comenteze, fara sa-mi reproseze ca stau unele peste altele mototolite, fara ganduri proprii doar cu gandurile stapanei care le poarta de fiecare data.Cele mai  norocoase isi gasesc  repede o ordine intr-un dulap normal, altele isi asteapta scopul ravasite.Tot spera ca vor avea alta stapana care sa le aprecieze.Dar cu toate astea nu scot un sunet.De ce ar scoate?Asa e firea lucrurilor.
Sa fie liniste in jur si noi insine.
Am auzit ceva??!!

WHAT IF...............

I MUST LET GO, OR NOT?
   As vrea sa fug dar n-am antranement, as vrea sa merg dar e prea incet pentru ziua asta.As vrea sa fug prin graul verde dar in sensul invers acelor de ceasornic.Poate asa as da timpul inapoi sau as deschide lacatul destinului meu. Iata un lant in juru-mi pe care il stiu demult si cu care nu m-am obisnuit.Oare avem fiecare unul sau doar eu? Ce merite speciale am eu de am primit acest lant? De fapt cred ca e coarda elastica.Se strange in juru-mi si se departeaza fara sa-mi dau seama.Da...Da. E o coarda elastica.E una grea cu hamuri de plumb si lunga.... Dar cum as putea s-o masor daca nu-i dau de cap? Nu vad cat e de lunga....Am o dilema. Oare daca o sa sar cu ea legata de mine o sa aterizez unde trebuie? sau e prea lunga si o sa ma afunde indeva de unde nu o sa mai ies? sau e prea scurta si voi ramane suspendata in aer. Nu vreau in aer, desi acolo sunt visele ce le iubesc cel mai mult, visele in care sunt fericita si toata lumea e un curcubeu. Dar curcubeul nu e decat prisma de lumina a unui balon de sapun, mare, mirosind a lavanda, trandafiri si vanilie,  dar de sapun.
 What if.....

VIATA CA UN NUMAR

      Ne place sau nu matematica, vrem sa ne dam seama sau nu acordam nici o importanta, viata de cand o incepem este un numar.La maternitate suntem un numar intr-un registru, compus din numerele datei de nastere, numarul circumferintei craniene, numarul lungimii corpului, numarul gramajului si numarul APGAR.
   Iesim din maternitate si celor mai noi in lume li se mai atribuie un  numar :codul numeric personal.Iata numarul fara de care nu suntem recunoscuti, "nu putem cumpara, nu putem vinde", nu putem face nici un act oficial.
    Sa fie codul numeric personal "numarul fiarei" fara de care nu putem cumpara sau vinde si care il avem tot timpul asupra noastra ca doar de-aia ni s-a atribuit?!
   Ar fi prea simplu pentru cei care iubesc misterele si vreau sa demonstreze ca vine Apocalipsa si e deja sau nu un numar al fiarei dar in nici in caz ceva atat de simplu, ceva ca am acceptat fara nici o impotrivire.
   Nu ne impotrivim oridinii numerelor care ni s-au atribuit.
   Acum nu foarte mult timp in urma , eram generatia cu numar matricol, un numar tesut cu fir auriu si cusut in partea stanga aproape de inima, pe uniforma de scolar.Multa lume s-a razvratit, dar ce noi eram animale inseriate??? Bineinteles ca nu eram decat numare de ORDINE ca si acum, numai ca numerele de acum le avem tot tinpul asupra noastra.Nu s-a razvratit nimeni impotriva lor, sa ne fii accpetat conditia de numar de ordine?
   Dar ce e rau sa faci parte dintr-o ordine? Oare pentru ca nu ne stim locul, si daca l-am stii am fii multumiti sau doar atunci am realiza ce nesemnificanti suntem pentru ceilalti, poate atunci am realiza ca suntem o frunza intr-un codru.Oare suntem o frunza pe o ramura subtire sau pe una groasa, mai aproape de pamant sau mai aproape de cer, poate ca nici nu ne mai numaram printre frunzele (asezate in ordine) in copac, poate ca suntem in ordinea frunzelor cazute pe pamant.
   Nu e decat un alt mod de a privi numerele sau poate preferati sa ne aducem aminte de semnificatiile Kabbalei, unde numerele stabileau invingatorul si invinsul, defineau personalitatile , si creau destinul.
  In presa moderna , presa sumara de la chioscul din fata blocului, abunda reviste cu douazeci de pagini si multe poze colorate, fiecare cu numarul  ei de aparitie ,cu numerele ei de pagina in care se adreseaza neinitiatilor in ale numerelor teste in care ne aflam "numerele destinului". Adunam  cifrele atribuite fiecarei litere a numelui si ne da un numar, numarul nostru care se pare ca nu-l mai putem schimba si care ne asigura ca suntem geniali sau pesimisti, ca suntem aventrurieri si ca ne bazam pe prieteni sau orice altceva.
  Eliphas Levi scria in Cheia Marilor Mistere: "Unitatea inteligentei umane demonstreaza unitatea lui Dumnezeu. Cheia numerelor este cea a simbolurilor, pentru ca semnele sunt figuri analogice ale armoniei care vine din numere."
   Cine ne-a dat numerele? De unde au venit primele numerele?Au venit ele de la  Dumnezeu direct cand a venit viata, sunt ele un fapt venit odata cu cerul si pamantul, sau odata cu separarea luminii de intuneric.Au ramas numerele de partea luminii asa cum Dumnezeu  a muncit, a numarat sase zile si a saptea S-a odihnit?
  Sunt numerele prietenele noastre si trebuie sa le acceptam tovarasia pe parcusul zilelelor noastre numarate? Ne aleg ele pe noi sau noi le putem alege dintr-o sfera? De ce stau intr-o sfera?Dupa viziunea mea stau in ordine intr-o sfrera si se rotesc ca sa nu fie unul mai sus decat altul, sa nu fie numere rele si bune, mari sau mici ci doar numere. Numere existente dinaintea noastra, si deci pe care trebuie sa le acceptam.
Dar cum le acceptam ? 

PRODUSE UIMITOARE

Intr-o zi banala, cam posomorata, cand am alimentat cu benzina am primit cadou esantioane cu produsele Gerovital Plant. Mai folosisem in trecut produsele si nu fusesem incantata, nu s-au ridicat la nivelul astepatrilor mele, dar pentru ca un cadou nu se refuza niciodata m-am hotarat sa-l testez.
Uimirea mea: crema din pliculetul micut se batea la exeperientele tenului meu cu produse de "marca", cunoscute, cu renume si destul de scumpe.
Concluzie: Crema din micul pliculet mi-a amintit ca trebuie sa fim mandri ca suntem romani si ca produsele noastre pot fii si ele in top.
Dragele mele prietene nu va lasati pacalite de pretul deosebit de accesibil al produselor si incercati-le.Nu se stie cat de suprinse puteti fi !
http://www.trilulilu.ro/FarmecCluj/56ec29b550f97d

FERICITII SAU NU?

Stateam de vorba, ce simplu pare si cat de mult ne ajuta, cu cineva si imi spune ca ar trebui sa iau decizia care sa ma faca fericita.
Dar ce e fericirea? Se spune ca daca n-ar exista fericirea altora nu ne-am sinchisi de a noastra.Suntem fericiti doar prin prisma altora si tot timpul trebuie sa existe un stimul sa ne declanseze fericirea.Nimeni nu ne spune care e acel stimul, nimic nu ni se ofera pe tava. De ce nu putem lua fiecare cate o portie de fericire si sa ne vedem de ale noastre treburi? Poate pentru ca treburile ar trebui sa ne faca fericiti, ar trebui sa gasim fericirea in lucrurile pe care le facem Si atunci de unde aceasta nevoie a noastra de a fii fericiti? Cum fericiti? Nu stiu.
"Esti beat de fericire" , "esti nebun de fericire", "nu stii ce sa faci de fericire", "canti de fericire", de ce nu le avem cand vrem?
De ce exaltarea nu e printre noi muritorii?
Iata fericirile pe care cei nenuritori le vor avea:

Fericiţi cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăţia Cerurilor.

Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.

Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.

Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Fericiţi cei curaţi cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.

Fericiţi făcătorii de pace, ca aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, ca a lor este împărăţia cerurilor.

Fericiţi veţi fi voi când va vor ocărî şi va vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri. (Matei 5:2-12; Cf. Luca 6:20-26) 

Ce multe fericri!! Avem de unde alege, dar nu avem tipar.Ar fii bine daca macar pentru una am avea sufletul deschis.Poate am reusii sa vedem fericirea inca de acum, daca nu pe chipul nostru macar pe chipul altora.Si asta ne face fericiti!!!!!!!!!

copiii indigo

Copiii Indigo - noua generatie

Daca oamenii obisnuiti au aura colorata in diverse culori, aceasta rasa spirituala noua este marcata de aura bleu-indigo. Se spune despre acesti copii ca au ADN-ul diferit si ca ei constituie un canal energetic intre cer si pamant; ca au misiunea de a instaura o rasa superioara; ei au nevoie de o educatie superioara si diferita de cea clasica. Se mai spune ca ei au venit pe Pamant pentru a duce omenirea pe un nivel superior; educatia lor trebuie sa fie holistica, globala si spirituala. Intuitia lor este infailibila. Comportamentul lor - mesaj divin de interpretat. Aceasta idee, atat de generoasa, a fost insa compromisa de un asa-zis guru Lee Caroll, care a pus la cale o "miscare Kryeon" in scopuri pur comerciale, oneroase. In fapt, el strangea copii retardati sau cu handicap, despre care spunea ca vor schimba fata lumii. Este adevarat ca boala, in special bolile psihice, schimba culoarea aurei, dar de aici pana la a sustine ca aceia sunt copiii indigo este cale lunga. Multi i-au dat crezare si... banii curgeau "garla" ! Dar o astfel de interpretare compromite ideea generoasa de spiritualitate si elevare, catre care trebuie sa tindem.


Cum sa recunosti un copil-indigo

Vom enumera numai cateva din posibilitatile prin care am putea vedea daca micutul nostru este un astfel de copil. In general, copilul-indigo este hiperactiv; cand ii vorbesti pare cu capul "aiurea", dar, fiti siguri ca el aude totul. El are mereu o replica pentru a-si justifica atitudinea si... intotdeauna altii sunt de vina ! Le plac dulciurile mai mult ca altor copii ; nu par a fi foarte milosi, in realitate ei sunt plini de compasiune, si, in sfarsit, ei trec usor de la una la alta. Bine, veti spune, dar toti copii fac asta. Exact ! Dar copii-indigo mai au si altceva. Au clarviziune si clarauditie, iar mainile lor degaja o puternica energie, ceea ce puteti si dvs. constata prin simpla punere a palmelor dvs. pe ale lor. Si nu este vorba de febra. Ei au facultatea de a vedea "in noi", de a resimti starea noastra de spirit si, chiar ceea ce gandim noi. Au o privire care degaja maturitate, cumintenie, curatenie si grandoare sufleteasca. Cel care minte nu le poate sustine privirea. Copiii indigo trebuie sa fie recunoscuti si respectati asa cum sunt ; se poate afirma ca ei vor schimba lumea in bine. Exista supozitia ca aparitia acestor copii Indigo, de Cristal sau Curcubeu ar putea fi legata de presupusa tranzitie a Terrei si umanitatii spre o alta dimensiune, mai elevata spiritual, care s-ar putea produce in anul 2012 !
Oricum, viitorul este al lor !

iubirea ......vesnica in setarea mintii noastre

 "Nu mai vreau nimic.Iubirea imi ajunge, caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea.Iubirea cea mare e aici,in odaita aceasta....O respir in fiecare clipa....E in mine si in afara de mine, in tot cuprinsul infinitului....Cine n-o simte nu traieste aievea; cine o simte traieste in eternitate....Cu iubirea  in suflet poti trece pragul mortii, caci ea stapaneste si dincolo si pretutindeni, in toate lumile existente si inexistente...."
(Padurea spanzuratilor-Liviu Rebreanu)

Ce ar fi iubirea fara iertare?Ar rezista?

Gianni Morandi - In Ginocchio Da Te - 1964 - HQ

Oare trebuie sa ajungem pe crestele muntilor sa ne intalnim sufletul?
Cat de des ne intalnim cu noi insine? Trecem prin viata preocupati de tot si mai putin de noi, preocupati de munca, de existenta, de lux, de huzur, de copii, de prieteni, si dintr-o data aflam ca noi suntem......
Am uitat, de fapt stim, dar .....La intrebarea cuiva "cine esti? Caracterizeaza-te intr-un minut!" ce spunem?
Sumtem luati prin surprindere si dam un raspuns banal, muncitor, student, star, sau alte informatii care nu ne reprezinta.Si iata cum stam si ne gandim cine suntem noi? Cine mai suntem noi? Eram copii, eram adolescenti, eram tineri, eram bunici, totul raportat la cei din jurul nostru.Gasim ceva ce ne reprezinta sa spunem intr-un minut? Suntem incurcati de cele mai multe ori.
Hai sa ne punem intrebarea "cine sunt eu?" si sa ne dam raspunsul.

Ne facem o  descriere a ceea ce suntem sau mai bine o lasam pe alta data.Mai bine vedem ceva, citim ceva, lucram ceva folositor, intrebarile existentiale le lasam pentru tineri si pentru visatori.Noi suntem oamenii vitezei, oamenii care fac 7 lucruri odata, care nu au timp de pierdut.

Si atunci de ce avem regrete? De ce intr-o situatie sau alta am reactionat cum nu voiam?Pentru ca am fost luati prin surprindere sau pentru ca sa suntem noi, dar nu avem timp sa aflam cine mai suntem de fapt.

Eu m-am hotarat: Sunt cea care cauta echilibrul si ofera dragoste lucrurilor gingase din viata mea.
Cand voi schimba definia? Nu stiu dar va anunt!!!!
As vrea sa cred ca cel ce este afisat mai sus cu ochii sai patrunzatori de albastru celest ma protejeaza si pe mine.Pe voi cine preferati sa va protejeze? Simtiti aceasta nevoie?