FRICA DE NOI

   Iata cea mai mare frica- frica de noi insine. Nu am descoperit la care dintre fobii se poate inscrie, nu stiu daca o putem considera fobie, cel mai probabil ....NU. Cu siguranta nu avem fobii in capul nostru, daca le-am avea, sau le-am constientiza atunci am aveam simtomatologia specifica acestui tip de boala.
  Cred ca e bine ca nici nu constientizam, dar putem s-o ingnoram la nesfarsit? Oare cand ne dam seama ca ceva nu e in ordine?
  De cate ori nu ne-am luptat cu anumite decizii, amanadu-le fiindu-ne teama de efectele lor asupra noastra, asupra vietii cu care ne-am obisnuit, asupra cercului in care traim? Fiecare avem locul nostru si gradul de siguranta al fiecaruia creste proportional cu deciziile bune pe care le luam.Dar ce facem cu deciziile pe care am vrea sa le luam, dar nu o facem din cauza fricii ?!
  Ce facem daca am iesi din sfera noastra de control? daca am deveni voit vulnerabili ?Cati riscam sa facem pasul in afara cercului? Am risca sa ne placa.Am risca sa descoperim lucruri noi despre noi, lucruri pe care nu neaparat ar fi tocmai in regula cu imaginea proprie. Si atunci de ce sa riscam? De ce am risca sa aflam lucruri poate mai putin acceptabile, nu de catre altii ci de catre constiinta noastra?
   Probabil cel mai multi prefera sa lupte cu noile ganduri ignorandu-le.Dar asta nu le va face sa dispara. Vor ramane acolo si vor iesi cand ne va fi lumea mai draga, cand de fapt siguri si increzatori in propriile valori construite cu greu de-lungul anilor, ne vom izbii de vulnerabilitatea nemiloasa a acelor ganduri si decizii pe care am ezitat sa le luam.Decizii de care ne-a fost teama.Mai devreme sau mai tarziu isi intind aripile violacii asupra cercurilor noastre.
  Cat de simplu ar fi sa nu ne ascundem de noi insine, ci sa ne acceptam asa cum suntem si nu asa cum ne dorim sa fim....