De ceva timp incerc o multime de lucruri, dar iata ca nici unul nu se potriveste cu mine.
Incerc sa mananc, dar nu ma pot bucura de savoarea mancarii.Mancarea atat de scumpa facuta de mama, care o savuram, acum nu ma mai linisteste, mancarea gatita de mine nu are nici un gust,nici sarata, nici dulce, nici acra, nici amara.
Incerc sa respir, dar nici un aer din orasele prin care trec nu-mi prieste.Toate au ceva in ele care nu ma lasa sa respir din tot sufletul.
Incerc sa dorm. Forta mea regeneratoare somnul a disparut.Pernele sunt prea tari sau prea moi.Visele prea multe sau prea ciudate ca o pelicula de care nu stiam ca exista in subconstient.
Chiar si mersul a devenit o incercare.Incerc sa merg, sa ma bucur de fiecare pas care-l fac, multumindu-i lui Dumnezeu ca pot sa fac lucru asta singura.Dar mersul meu nu are in el....este un mers de GPS.Urmareste hartile mentale a locurilor pe care le are in memorie.Stanga, inainte, dreapta pe langa fantana, prima la dreapta si prima la stanga etc.
Incerc sa ma rog, dar rugaciunile mele sunt goale.Dumnezeu m-a parasit incat nu-i mai recunosc caldura.
Totul a devenit o incercare continua de a reveni la normal.Normalitatea mea s-a ascuns.Nu stiu de unde s-o iau.Si aici intervine neputinta.Cum revin la normalitate?
Cred ca numai incercand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu