A trecut ceva timp de cand nu m-am mai privit in oglinda cu leu.Oare ce am facut tot acest timp, de nu am avut timp sa adun picaturile de sunete catre eter?
Privind in urma, mi-am amintit de saritura cu coarda elastica pe care am facut-o.Inca o mai am incolacita in juru-mi.Nu m-am lovit in cadere decat de cateva ramuri cu frunze si iata-ma ajunsa pe un teren familiar dar necunoscut.Lucrurile imi sunt familiare, dar sunt noi, au numai mios, dar nu au forma pe care o stiam.
Vise noi, oameni noi sunt la o palma de destin distanta.Le privesc si nu stiu daca sa le ating, sa le adun, sa mi le insusesc.Privind in urma de unde am sarit, e cale lunga.Si chiar daca coarda elastica m-a mai dus de cateva ori din inertie in punctul de plecare, frica de a ma afla in locul de unde am sarit a fost gravitatia care si-a spus cuvantul.
I'll be back!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu