luni, 21 februarie 2011

Oare trebuie sa ajungem pe crestele muntilor sa ne intalnim sufletul?
Cat de des ne intalnim cu noi insine? Trecem prin viata preocupati de tot si mai putin de noi, preocupati de munca, de existenta, de lux, de huzur, de copii, de prieteni, si dintr-o data aflam ca noi suntem......
Am uitat, de fapt stim, dar .....La intrebarea cuiva "cine esti? Caracterizeaza-te intr-un minut!" ce spunem?
Sumtem luati prin surprindere si dam un raspuns banal, muncitor, student, star, sau alte informatii care nu ne reprezinta.Si iata cum stam si ne gandim cine suntem noi? Cine mai suntem noi? Eram copii, eram adolescenti, eram tineri, eram bunici, totul raportat la cei din jurul nostru.Gasim ceva ce ne reprezinta sa spunem intr-un minut? Suntem incurcati de cele mai multe ori.
Hai sa ne punem intrebarea "cine sunt eu?" si sa ne dam raspunsul.

Ne facem o  descriere a ceea ce suntem sau mai bine o lasam pe alta data.Mai bine vedem ceva, citim ceva, lucram ceva folositor, intrebarile existentiale le lasam pentru tineri si pentru visatori.Noi suntem oamenii vitezei, oamenii care fac 7 lucruri odata, care nu au timp de pierdut.

Si atunci de ce avem regrete? De ce intr-o situatie sau alta am reactionat cum nu voiam?Pentru ca am fost luati prin surprindere sau pentru ca sa suntem noi, dar nu avem timp sa aflam cine mai suntem de fapt.

Eu m-am hotarat: Sunt cea care cauta echilibrul si ofera dragoste lucrurilor gingase din viata mea.
Cand voi schimba definia? Nu stiu dar va anunt!!!!
As vrea sa cred ca cel ce este afisat mai sus cu ochii sai patrunzatori de albastru celest ma protejeaza si pe mine.Pe voi cine preferati sa va protejeze? Simtiti aceasta nevoie?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu